Sorana Cîrstea a reuşit victoria zilei a doua la Australian Open, după ce a învins-o cu 7-6(2), 6-3 pe Samantha Stosur. Acest lucru a adus-o pe româncă în faţa ziariştilor prezenţi la Melbourne, care au avut diverse curioziţăţi cu privire la Sorana, la tenisul din România, dar şi despre partida cu a şasea jucătoare a lumii.
- Ai fost deranjată de păr? Ai un păr lung superb. Acest lucru te-a deranjat sau nu pe parcursul partidei?
- De fapt vîntul, nu părul (rîde). Era atît de puternic încît zbura totul. Nu-mi dau seama ce fac pe teren, toate sînt mişcări aproape inconştiente.
- Cît de mare e victoria aceasta pentru tine?
- Desigur, e o victorie mare, dar rămîn cu picioarele pe pămînt pentru că ştiu că am intrat pe teren fără presiune, ea era cea care simţea mai mult acest lucru. Nu aveam nimic de pierdut şi acest lucru m-a făcut să intru pe teren şi să mă bucur de ce aveam de făcut. Dar acum lucrurile se vor schimba pentru că oamenii aşteaptă ca eu să cîştig următorul meci. Încerc să mă bucur de ziua de azi şi să mă pregătesc pentru meciul următor.
- Îţi poţi da seama dacă adversara ta are probleme mentale sau de încredere, în opoziţie cu jocul ei fizic?
- Nu prea. Cînd joc, mă concentrez mai mult pe jocul meu . Nu văd prea multe lucruri. Însă, spre finalul meciului şi eu am început să fiu încordată. A fost un meci important pentru amîndouă, sînt fericită că eu am reuşit să cîştig.
- Ştii că Sam e foarte iubită aici în Australia. Crezi că a fost stresată?
- Desigur. Sam este o jucătoare foarte mare, a cîştigat US Open-ul şi a intrat pe teren cu o presiune foarte mare pe umeri. Eu am încercat să joc cît mai bine. Nu m-am gîndit prea mult cine este de partea cealaltă a fileului. Aveam în minte doar planul tactic şi azi a mers.
- Cum ţi s-a părut publicul?
- Mi-au plăcut la nebunie, nu am simţit că ar fi împotriva mea. La un anumit punct chiar m-au ajutat, nu ştiu cum, dar i-am folosit în favoarea mea.
- Care a fost planul tău?
- Cred că acest lucru trebuie să rămînă între mine şi antrenorul meu. Am mers pe teren avînd în minte nişte puncte foarte bune. M-am concentrat să servesc bine, şi să rămîn mereu agresivă. De cîte ori joc aşa şi deţin controlul, totul merge în favoarea mea. Aşa că sînt fericită că am reuşit să fac acest lucru azi.
- Ai vorbit despre antrenorul tău, te-ai antrenat cu un italian? Ai unul nou?
- Da, am lucrat cu Sanguinetti, dar doar pentru două luni, a fost o perioadă de probă. Din păcate, nu a mers prea bine. Acum sînt antrenată de un român. Am început să lucrez cu antrenorul acum o lună şi jumătate, cînd am fost acasă în perioada de pauză. Am muncit foarte mult şi am venit pregătită în Australia.
- E greu să ajungi jucător de tenis în România, cumva Ţiriac sau Năstase ajută tenisul să crească? Ai ajutor din partea Federaţiei sau a altcuiva?
- Nu. Nu m-a ajutat nimeni. Totul s-a întîmplat datorită părinţilor mei.M-am întîlnit cu domnul Ţiriac doar o singură dată, atunci cînd am jucat sferturi de finală la Roland Garros şi pe domnul Năstase de cîteva ori. Le datorez totul părinţilor. Am muncit foarte mult pentru că venind dintr-o ţară ca România, unde nu avem nici un fel de condiţii, unde avem trei terenuri de hard, trebuie să lupţi foarte mult ca să ajungi unde vrei. Pentru noi lucrurile sînt de două ori mai grele, dar apreciezi mai mult anumite lucruri cînd ajungi să le ai.
- Părinţii tăi sînt clienţi ai băncii Ţiriac?
- Nu cred, eu îmi ţin banii la altă bancă.
- Anne Keothavong ţi-a dat un mesaj pe Twitter spunînd că nu trebuie să ai muşchi ca să loveşti mingea ca ea. Ce crezi că înseamnă?
- Anne e o dulce. Sînt foarte bună prietenă cu ea. Tenisul e un sport foarte individual şi ce merge pentru mine nu e valabil în cazul lui Sam sau a lui Anne. Fiecare are ritmul său , felul său de a se antrena. Eu am stilul meu, aşa sînt construită. Joc fără să mă gîndesc prea mult la ce fac celelalte jucătoare.
- Care a fost reacţia ta atunci cînd ai aflat că o să joci cu Sam?
- Nu sînt singură. Nu am avut nici un fel de sentimente. Nici nu am văzut cu cine joc, mama mi-a spus că voi juca împotriva lui Sam şi eu am zis, e bine. M-am antrenat în fiecare zi fără să mă gîndesc cu cine joc.
- Mai sînt şi alte jucătoare din România în circuit, ce înseamnă acest lucru pentru tenisul românesc? Lucraţi bine împreună?
- Este fantastic, cred că sîntem cinci în Top 100, venind dintr-o ţară în care nu avem condiţii, nu am idee cum am ajuns toate aici. Probabil ne-am ambiţionat una pe alta. Eu am avut unele rezultate, apoi Monica s-a gîndit, ok ,şi eu pot să fac la fel. Nu am avut nici un fel de ajutor. Cînd sîntem acasă, ne antrenăm împreună, iar la turnee e o competiţie aprigă între noi. Cred că acest lucru ne ajută.
- E vreun motiv pentru care nu sînt mai mulţi jucători din România, în afară de Hănescu?
- Mi s-a adresat de multe ori această întrebare. Nu ştiu cum să răspund. Fiecare e pe cont propriu, pentru că nimeni nu ne ajută. Cei care am reuşit am fost foarte norocoşi. Nu e o reţetă, trebuie să faci anumite lucruri ca să jungi acolo. Nu ştiu de ce fetele au mai mult succes decît băieţii acum.
- Nu semănaţi între voi ca stil de joc.
- Jucîm diferit. Sîntem ca un curcubeu.
- Deci nu aveţi o şcoală?
- Nu. După cum am spus, fiecare cu treaba lui, fiecare cu ritmul şi stilul său. E un sport individual şi trebuie să lupţi pentru tine
În turul următor Sorana va avea de infruntat un alt nume greu al circuitului, Urszula Radwanska din Polonia, locul 8 WTA.
Imaginea care face inconjurul lumii astazi. O poza cat o mie de cuvinte si zeci de mii de like-uri pe Facebook: Djokovic oferindu-i o sticla de apa lui Nadal, in timpul finalei.
